URSII SI VIZITELE LOR IN ZONELE POPULATE DE OAMENI

 

Din ce in ce vedem in mass-media stiri despre ursi care dau iama in tomberoanele de gunoi, rascolesc casele oamenilor, dependintele sau chiar ataca oamenii uneori. Unii dintre ei sunt stramutati altii impuscati pentru ca devin agresivi, din diferite motive.

Observ ca stam si dezbatem ce sa facem ca sa tinem acesti ursi departe de localitati; sa-i prindem si sa ii mutam in zone izolate, sa ii ducem la gradini zoologice sau sa ii exterminam pur si simplu?

Nu se intreaba prea multa lume de ce acesti ursi fac aceste lucruri. In primul rand este vorba de unul din instinctele primare: acela de a se hrani. El este mult mai exacerbat cand este vorba de o ursoaica care are pui. Mediul lor natural este invadat de noi, oamenii, cei care acum ne vaietam de invazia lor. Zonele unde aceste vaicareli accentuate ale oamenilor se fac mai tare auzite sunt acolo unde sunt statiuni montane bine cotate si unde interesele imobiliare sunt mari. Sunt astfel de evenimente peste tot in zonele montane, fie ca e vorba de lupi, caprioare sau ursi, dar nimeni nu se vaieta prea mult. Oamenii s-au obisnuit.

Aici intervine inca o culpa a omului. Este o culpa combinata, alcatuita din doua elemente. Primul element ar fi acela ca am obisnuit ursii cu mancare, fie oferita direct de turisti, fie sunt ademeniti de gunoaiele lasate aiurea de omaneni. Al doilea element ar fi faptul ca acestia au din ce in ce mai putina hrana in natura; fructele de padure sunt culese din ce in ce mai acerb de noi pentru a fi comercializate, paraile le secam de pesti pescuind excesiv sau prin crescatorii concentrate si bine pazite; defrisam paduri in ritm infernal, reducand arealul acestor ursi, determinandu-i sa lupte pentru teritorii, pierzatorii fiind alungati; vanatul se reduce simtitor tot din cauza excesului uman.

Sper ca ne vom destepta la timp pentru a nu periclita si duce in pragul disparitiei inca o alta specie de animale salbatice, asa cum a mai facut in trecut specia umana. Va trebui sa ne trezim pana nu e prea tarziu si vom regreta amarnim indeciziile din trecut.